Chiar dacă nu prea îmi plac americănoasele, cândva tot trebuia să scriu ceva despre ele. De ce? Simţeam asta în interiorul meu. Şi a doua cea mai mare parte a cititorilor acestui blog e formată din americani. So, enjoy it!
Şi câteva imagini… (click aici pentru încă 37 de mii)
Nu am inteles niciodata cum poate dezvolta o persoana o pasiune asa mare pentru niste catari metalici? Totodata si mie imi plac trenurile sau sa circul cu ele dar nu in acest mod.
RăspundețiȘtergereLa fel ca şi pasiunea pentru maşini, avioane, bărci etc. totul începe de la o simplă privire. Vezi un tren superb, îţi doreşti să-l în casă ai în casă, afli că există o comunitate întreagă pasionată de ele, intri în ea şi cu timpul tot ce îţi doreşti este să stai în compania lor.
ȘtergereDin moment ce acest proces nu prea poate fi înţeles dacă nu ai trecut prin el, să-ţi spun altfel. Pentru creier, este nevoie doar de o chestie banală pentru a o duce la un nivel mult mai avansat. Odată ce i-ai dat un punct de pornire, simte nevoia de mai mult (ca un drog). Dacă îi oferi, îţi va cere şi mai mult. Cu timpul, acea chestie va ajunge să fie ceva normal, de care nu se poate lipsi.
De aceea noi numim această pasiune ,,boală'', pentru că odată ce am prins-o, n-o mai putem lăsa. Însă, majoritatea celor care s-au îmbolnăvit de asta, au fost îmbolnăviţi de un alt om, proces mult mai simplu.