Modelismul Feroviar: modelism feroviar

“The Lost Page of the Last Decade”

English | Română

Vine vremea în viaţa fiecărui om, când trebuie să se reîntoarcă de unde a pornit. Şi ce moment mai bun decât după ce a petrecut vreo cinci sau cinşpe luni bune închisă în casă, că o deranja soarele cum o bate‑n cap, nu de alta. Amu, stam io şi cugetam în timp ce‑mi pregăteam cina, ce să mai fac cu atâta timp cât am. La jocuri am tot jucat, pe Discord am tot stat de vorbă cu internauţii, ba chiar am şi lucrat la nişte proiecte mai vechi, da’ m‑am cam săturat de acelaşi ritual în fiecare zi. Şi‑mi aduc io aminte aşa, subit, că n‑am mai scris de mult pe blogu’ aista. Amu nu ştiu dacă chiar aşa dor mi s‑o făcut de am început să lăcrimez, da’ un lucru‑i cert: pierdeam bătălia dintre ceapă şi ochi. Ş‑apăi no, dacă tot suntem aci, am zis să văd dacă mai ştiu vorbi româneşte, că totu‑i numa‑n engleză amu. Degeaba‑s încă‑n ţară, că lucru în engleză, scriu în engleză, citesc în engleză, vorbesc cu oamenii numa’ în engleză toată ziua, şi chiar nu vreau să fiu de aia care după ce mere‑n lume se comportă de parcă că n‑o trăit aci tătă copilăria sa.

Da’ hai să lăsăm toată treaba aia, că am găsit nişte fişiere interesante ascunse prin calculator. Din mai 2018 zice că îs, de la expoziţia clubului Crişana de Zilele Clujului. Am tot zis că editez un video, aşa, fain frumos, da’ tot cu altele m‑am luat. Şi dacă tot am renunţat complet la conceptul de a mă promova şi a fi relevantă, am zis să vă arăt oricum, poate vă mai trezesc doru’ de trenuleţe la unii dintre voi. Multe nu mai ţin minte, da’ ştiu că aşa de aglomerat era. Nu mă înţelegeţi greşit, mă încântă să văd atâta mulţime de oameni interesaţi, da’ de‑asemenea nu vreau să stau câte cinci minute în loc să mai avanseze coada juma’ de centimetru. Măcar am avut timp să analizez posterul de la intrate.

Chiar şi aşa, mă mir cum au reuşit să încapă întreaga machetă în clădirea cazinoului, şi să mai rămână spaţiu şi pentru vizitatori. Ne‑o cam grăbit ca să poată ajunge toţi, da’ măcar era bine iluminat şi am reuşit să fac câteva poze mai clare în trecere. La cât de detaliate erau scenele, puteam să mă holbez cu orele şi tot nu aveam timp să văd tot. Mult au avansat miniaturile de când am încetat să fiu activă în modelism, şi nici nu pot să‑mi imaginez cum ar arăta cele făcute în ziua de azi. Dacă în 2012 credeam că am atins nivelul maxim de realism posibil, acum nici nu ai mai face diferenţa dacă n‑ar fi giganţi în fundal.

Amu zic io că ne‑o grăbit, da’ pentru aia tot am stat mai bine de‑o oră acolo. Când am ieşit era deja seară şi lumea s‑o mai rărit, deci m‑am plimbat o vreme şi‑am făcut poze prin jur, că fain îi Cluju’. O plăcere să-l redescoperi de fiecare dată. Mulţumiri întârziate celor de la Crişana că ne‑au reamintit de modelismul feroviar după concediul prelungit al clubului transilvănean. Amu dacă mă scuzaţi, cred c‑am lăsat mâncarea pe foc.

Vezi albumul complet →